RECURSUL COMPENSATORIU, OPORTUN

Judecătorul român la CEDO, Iulia Motoc, anunța ieri, printr-o postare pe contul său de facebook că decizia de inadmisibilitate a cauzei deschise de doi foști deținuți români, Ghiorghe-Marius Dîrjan and Marian-Valentin Ştefan, va duce automat la respingerea altor 5000 de cauze similare aflate pe rolul Curții europene.

Cei doi, dăduseră statul român în judecată pentru condițiile din închisorile în care au executat o pedepasă, însă CEDO a respins cauza argumentând că atât timp cât aceștia au beneficiat de 324 și 318 zile reduse din pedeapsă, în baza Legii 169/2017(Legea recursului compensatoriu), nu se mai justifică alte despăgubiri. Decizia este corectă. Lucrurile se complică însă cu procesele care vor ajunge la CEDO după abrogarea recursului compensatoriu.

Avocatul Cristian Winzer, a explicat în detaliu rolul acestei legi și mai ales demagogia care a dus la abrogarea ei intempestivă, în ciuda semnalelor de alarmă trase, rațional, de însuși ministrul Justiției, Cătălin Predoiu. Învins însă de propaganda isterică, până și el a cedat, acceptând ca statul român să plătească despăguiri de milioane în viitoarele condamnări.

„Prin decizia pronunțată în Cauza Dîrjan și Ștefan c. României (publicată astăzi), CEDO a respins ca INADMISIBILĂ cererea celor 2 cetățeni români de condamnare a statului român din cauza condițiilor improprii de detenție, având în vedere împrejurarea că aceștia beneficiaseră deja de efectele Legii nr. 169/2017 (cunoscută public ca legea recursului compensatoriu).

Soluția este absolut CORECTĂ și a creat astfel un evident PRECEDENT – în sensul că toate cererile având același obiect, raportate la aceeași situație de fapt premisă, vor fi respinse de CEDO ca fiind INADMISIBILE.

CEDO spune, practic, că dacă o persoană a beneficiat în țară de un mecanism compensatoriu pentru condițiile improprii din închisoare, NU mai este victimă (în sensul încălcării art. 3 din Convenție – interzicerea torturii – nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inhumane ori degradante) și NU mai poate beneficia și de despăgubiri din partea instanței europene.

CEDO confirmă astfel că recursul compensatoriu a fost nu doar perfect LEGAL, dar și OPORTUN, luând chiar și decizii în raport de acesta!

Problema MARE va apărea însă când se vor adresa CEDO, solicitând condamnarea statului român, persoane care NU vor mai beneficia de efectele legii recursului compensatoriu. În această situație, este evident că CEDO, constatând existența unor condiții improprii de detenție și încălcarea unor drepturi protejate de Convenție, va condamna statul român și îl va obliga la plata unor despăgubiri materiale (plătite din buzunarele cetățenilor).

Apreciez necesar a ne aduce cu toții aminte că, în decembrie 2019, pe fondul unei campanii publice profund DEMAGOGICE și MANIPULATOARE, lipsită de orice raționament juridic, legea recursului compensatoriu a fost ABROGATĂ de Parlament (la inițiativa PNL) – după ce guvernul Orbán anunțase public să își va asuma răspunderea în forul legislativ pe proiectul de lege de abrogare!

Prin Legea nr. 169/2017 statul român, obligat fiind de CEDO, a instituit un MECANISM COMPENSATORIU pentru executarea pedepsei în condiții NECORESPUNZĂTOARE (condiții stabilite tot de CEDO, iar NU de statul român!). Astfel, un deținut care executa pedeapsa într-un spațiu mai mic sau egal cu 4 mp/deținut, fără temperatură adecvată în cameră, fără posibilitatea de a folosi toaleta în privat, într-o cameră de detenție cu infiltrații, igrasie sau mucegai, beneficia, la fiecare 30 de zile executate, de 6 zile suplimentare considerate ca executate; adică de maxim 72 de zile/an (6 zile X 12 luni = 72 zile), iar NU de 10 zile, NU de 100 de zile, NU de 1000 de zile, cum se elucrubra, cu profundă ignoranță și evidentă rea-credință, în spațiul public.

Din punctul meu de vedere, abrogarea dispozițiilor privitoare la compensarea în cazul cazării persoanelor condamnate în condiții necorespunzătoare (legea recursului compensatoriu), FĂRĂ identificarea/aplicarea unor soluții alternative, a fost doar o măsură eminamente POPULISTĂ, care CONTRAVINE grav și total celor explicit statuate de CEDO prin Hotărârea pilot din data de 25.04.2017 (cauza REZMIVEȘ ș.a. contra României)!

Referindu-se la propunerea guvernului Cioloș de reducere a pedepsei (3 zile considerate executate la 30 zile executate într-un spațiu necorespunzător), CEDO a apreciat prin hotărârea amintită că aceasta „poate constitui un REMEDIU ADECVAT în cazul condițiilor materiale de detenție, cu condiția ca, pe de o parte, aceasta să fie acordată în mod explicit pentru repararea încălcării articolului 3 din Convenție, iar pe de altă parte, impactul asupra cuantumului pedepsei celui vizat să fie măsurabil”!

În aceeași cauză, CEDO a solicitat statului român ca în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, să furnizeze, în cooperare cu Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei, un calendar exact pentru punerea în aplicare a „măsurilor generale adecvate APTE SĂ SOLUȚIONEZE problema SUPRAAGLOMERĂRII CARCERALE și a CONDIȚIILOR INADECVATE DE DETENȚIE, în conformitate cu principiile Convenției”!

CEDO a arătat, printre altele, și că „simplificarea condițiilor renunțării la aplicarea pedepsei și la amânarea aplicării pedepsei și, mai ales, LĂRGIREA posibilităților de acces la liberarea condiționată, precum și funcționarea eficientă a sistemului de probațiune, ar putea constitui SURSE DE INSPIRAȚIE pentru guvern în vederea rezolvării problemei creșterii populației carcerale și a condițiilor materiale inadcvate din detenție”!

Astfel a apărut Legea nr. 169/2017, care s-a aplicat începând cu data de 19.10.2017, până când a fost abrogată, la presiunea ”vizionarului” guvern PNL, în decembrie 2019.

MAI MULȚI DEȚINUȚI ELIBERAȚI FĂRĂ RECURSUL COMPENSATORIU DECÂT CU

Dincolo de MANIPULARE și POPULISM, cifrele publice comunicate de Administrația Națională a Penitenciarelor sunt relevante: în anul 2014, când NU exista recursul compensatoriu, instanțele de judecată au dispus 11.392 de liberări condiționate, cu 2.533 mai multe decât în anul 2018 (când s-a aplicat beneficiul recursului compensatoriu), când au fost dispuse 8.859 de liberări condiționate.

Trebuie, deopotrivă, să ne aducem aminte și că tot în decembrie 2019, PNL, prin doamna senator Gorghiu, a propus modificarea/completarea Codului penal prin introducerea posibilității EXECUTĂRII LA DOMICILIU a pedepsei închisorii de către infractorii cărora le este aplicată pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani. Adică în loc să meargă la ÎNCHISOARE pentru executarea pedepsei, condamnații pot merge ACASĂ!

NU a spus nimeni public acest lucru, dar este evident să propunerea în cauză, dincolo de a fi una absolut SFIDĂTOARE, era menită să identifice și să genereze aplicarea unui nou mecanism compensatoriu, astfel cum a cerut CEDO și cum trebuie să aibă statul român.

Sigur, NU am auzit pe nimeni să spună că astfel de demersuri ale unui parlamentar PNL sunt ”NOCIVE ȘI CONTRARE legii fundamentale”, au ca scop ”protejarea infractorilor”, sunt ”menite să SLĂBEASCĂ STATUL și să încurajeze fenomenul infracțional”, reprezintă ”adevărate ATENTATE la adresa siguranței cetățeanului” și afectează STATUL DE DREPT.

NU am auzit nici că este „REVOLTĂTOR”, „INADMISIBIL”, „PROFUND DĂUNĂTOR”, sau că acele propuneri de modificare a Codului Penal ”sunt fie inutile, fie chiar TOXICE sau DĂUNĂTOARE”

NU a zis nimeni nimic despre Comisia de la Veneția, despre Comisia Europeană și/sau despre anumite ambasade.

Ceea ce trebuie să auzim însă cu toții este ce SANCȚIUNI FINANCIARE poate primi România din partea CEDO, tocmai pentru că Parlamentul, la inițiativa PNL și la presiunea guvernului Orbán, a abrogat legea recursului compensatoriu FĂRĂ a introduce o soluție legislativă alternativă! 25 de milioane euro? Mai mult?

Cine plătește aceste sume, dacă CEDO va condamna statul român din cauza POPULISMULUI politic DEȘĂNȚAT? ”, arată avocatul Cristian Winzer.