Practica judecătorilor români de a pronunța hotărâri pe care să le motiveze și la un an de zile după, va lua sfârșit prin decizia Curții Constituționale, luată astăzi, 7 aprilie. Cazul Robert Roșu, în care motivarea a fost redactată astăzi, la 111 zile după condamnarea sa, este doar unul dintre cele în care cei condamnați erau încarcerați fără a putea exercita cările de atac pe care le mai aveau la dispoziție.

„Curtea a reținut că redactarea hotărârii judecătorești penale (motivarea în fapt și în drept) ulterior pronunțării minutei (soluției) dispuse în cauză lipsește persoana condamnată de garanţiile înfăptuirii actului de justiţie, aduce atingere dreptului de acces la instanță și dreptului la un proces echitabil. Totodată, Curtea a constatat că punerea în executare a unei hotărâri judecătorești penale definitive, anterior motivării în fapt și în drept a acesteia, este contrară dispozițiilor constituționale și convenționale referitoare la libertatea individuală și siguranța persoanei și celor care consacră demnitatea umană și dreptatea, ca valori supreme ale statului de drept. Prin urmare, Curtea a constatat că este necesar ca hotărârea judecătorească să fie redactată, motivată în fapt și în drept, la data pronunțării.” se arată într-un comunicat al CCR remis Q Magazine.

CRISTIAN WINZER: ABSOLUT NECESARĂ, CURAT SPECTACULOASĂ, DAR ATÂT DE NORMALĂ ÎNTR-UN STAT DE DREPT

„Decizia CCR de astăzi, prin care instanța de control constituțional a confirmat că este necesar ca hotărârea judecătorească să fie redactată, motivată și fapt și în drept, la data pronunțării era absolut necesară, este curat spectaculoasă, dar și atât de normală într-un stat care de dorește a fi/se consideră de drept și în care justiția se înfăptuiește în numele legii.

Până la redactarea și publicarea de către Curte a motivării, cunoaștem deja elementele esențiale care au generat o astfel de soluție, expuse pe scurt prin intermediul comunicatului de presă.

Arată astfel judecătorii constituționali că redactarea hotărârii judecătorești penale (motivarea în fapt și în drept) ulterior pronunțării minutei (soluției) dispuse în cauză lipsește persoana condamnată de garanţiile înfăptuirii actului de justiţie, aduce atingere dreptului de acces la instanță și dreptului la un proces echitabil. Totodată, Curtea a constatat că punerea în executare a unei hotărâri judecătorești penale definitive, anterior motivării în fapt și în drept a acesteia, este contrară dispozițiilor constituționale și convenționale referitoare la libertatea individuală și siguranța persoanei și celor care consacră demnitatea umană și dreptatea, ca valori supreme ale statului de drept.

Prin pronunțarea acestei decizii, Curtea Constituțională nu doar că readuce în spațiul public confirmarea juridică a unei anomalii legislative profunde (pe care o și sancționează, determinând inițial suspendarea de drept a dispozițiilor constatate ca fiind neconstituționale și apoi încetarea de drept a efectelor lor juridice – obligând legiuitorul să pună în acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile legii fundamentale încălcate), dar face un pas extrem de important inclusiv înspre reconsolidarea încrederii publicului în actul de justiție. Pentru că nu trebuie doar să se facă dreptate, trebuie să se și vadă că se face dreptate.

Deopotrivă, punând pentru prima dată lucrurile în matca lor normală, această decizie are efecte directe și imediate asupra persoanelor condamnate (în special asupra celor condamnate la pedepse privative de libertate). Și nu doar pentru că li se vor respecta, pentru prima dată, drepturi fundamentale, ci mai ales pentru că persoanele în cauză vor avea reprezentarea motivelor de fapt și de drept pe care este întemeiată soluția pronunțată (inclusiv cu arătarea motivelor pentru care li s-au admis sau li s-au respins cererile).

După publicarea acestei decizii, nimeni nu va mai începe executarea unei pedepse privative de libertate fără a cunoaște și înțelege cum și de ce a confirmat judecătorul existența faptei și a vinovăției. Pe de altă parte, este clar că nu vor mai exista cazuri în care hotărârile judecătorești să fie redactate la intervale de 1,2,3 ani (sau poate chiar mai mult) de la momentul pronunțării soluției, cum se întâmpla (din nefericire) până acum.”, a comentat avocatul Cristian Winzer pentru Q Magazine.

JUDECĂTORUL CRISTI DĂNILEȚ: CCR NE DUCE SPRE NORMALITATE

„Este o decizie istorică. Până acum, după ce dezbaterile de la un proces se terminau, judecătorul ieșea din sala de judecată, delibera asupra soluției, scria soluția într-o minută pe care o pronunța, apoi redacta motivarea hotărârii după o anumită perioadă.

De la pronunțarea soluției, până la redactarea hotărârii mai pleca un judecător (transfer, deces, demisie, pensionare) și nu se știa cine să motiveze soluția dată de altcineva; în timpul redactării realizai că ai greșit soluția sau ai uitat să scrii ceva în minută, ceea ce te făcea să te forțeze să motivezi greșit acea solutie… greșită; termenul de apel/contestație curge de la pronunțarea soluției, ceea ce înseamna că cel nemulțumit de ea mai întâi o contesta, apoi afla motivele avute în vedere de către instanță; dacă ceea ce se pronunța e o soluție definitivă, asta înseamna că ea se punea în executare și abia apoi inculpatul avea să afle motivele pentru care este în penitenciar; redactarea motivării în unele cazuri putea să aiba loc la luni sau chiar ani de la pronunțarea soluției.

CCR ne duce spre normalitate. E foarte bine, deși trecerea la noul sistem va fi foarte dificilă. O observație: aceleași argumente ar trebui să se aplice și pentru deciziile CCR și pentru deciziile ICCJ pronunțate în soluționarea RIL-urilor și HP-urilor”, a comentat judecătorul Cristi Dănileț, după decizia de astăzi.

ADRIAN SEVERIN: GRABA DE A CONDAMNA A CARACTERIZAT UN SISTEM JUDICIAR MARCAT DE SPIRITUL RĂZBUNĂRII

„Decizia CCR care obligă ca motivarea hotărârilor judecătorești să aibă loc simultan cu pronunțarea acestora este cu adevărat istorică. De ani buni pledez pentru această abordare, deoarece normal este ca argumentele și raționamentele să conducă la concluzie, iar nu invers, argumentele și raționamentele să fie forțate pentru a susține o concluzie formulată în grabă, care se dovedește apoi imposibil de motivat corect.

În același timp, decalajul dintre pronunțarea hotărârii și motivarea ei împiedică exercitarea imediată a căilor extraordinare de atac. Astfel, de pildă, unii condamnați prin hotărâri lovite de nulitate, puteau petrece în închisoare luni sau ani, până când să poată invoca nulitatea în fața instanței, din cauză că hotărârea era nemotivată.

Graba de a condamna a caracterizat un sistem judiciar marcat de spiritul răzbunării mai mult decât de dorința aflării adevărului și de spiritul dreptății. Nu mărimea și promptitudinea pedepsei asigură ordinea de drept, ci convingerea asupra temeiniciei ei, temeinicie care rezultă din considerente, iar nu din dispozitiv. Este vremea ca aceste derapaje să fie oprite.”, a comentat profesorul Adrian Severin pentru Q Magazine.

Redăm mai jos Comunicatul integral al CCR:

„În ședința din 7 aprilie 2021, Curtea Constituțională, în cadrul controlului legilor posterior promulgării, a pronunțat următoarele decizii:

A. Cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.20 alin.(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor sunt neconstituționale, cu referire la indemnizația pentru creșterea copiilor prevăzută la art.2 alin.(1) din acest act normativ.

Dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale au următoarea redactare:

„Drepturile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență nu pot fi urmărite silit decât în vederea recuperării, conform legii, a sumelor încasate necuvenit cu acest titlu”.

B. Cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.400 alin.(1), ale art.405 alin.(3) și ale art.406 alin.(1) și (2) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale.

Cu unanimitate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.405 alin.(2) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale au următoarea redactare:

– art.400 alin.(1): „Rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, care trebuie să aibă conținutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii”;

– art.405 alin.(3): „(3) Președintele completului pronunță minuta hotărârii”;

– art.406 alin.(1) și (2): „(1) Hotărârea se redactează în cel mult 30 de zile de la pronunțare.

(2) Hotărârea se redactează de unul dintre judecătorii care au participat la soluționarea cauzei, în cel mult 30 de zile de la pronunțare, și se semnează de toți membrii completului și de grefier”.

Curtea a constatat că dispozițiile art.400 alin.(1), ale art.405 alin.(3) și ale art.406 alin.(1) și (2) din Codul de procedură penală încalcă atât prevederile art.1 alin.(3), art.21 alin.(1)-(3) și art.124 alin.(1) din Constituție, cât și prevederile art.5 paragraful 1 și art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În plus, Curtea a constatat că dispozițiile art.400 alin.(1) și ale art.405 alin.(3) din Codul de procedură penală aduc atingere prevederilor art.23 alin.(11) din Legea fundamentală.

Curtea a reținut că redactarea hotărârii judecătorești penale (motivarea în fapt și în drept) ulterior pronunțării minutei (soluției) dispuse în cauză lipsește persoana condamnată de garanţiile înfăptuirii actului de justiţie, aduce atingere dreptului de acces la instanță și dreptului la un proces echitabil. Totodată, Curtea a constatat că punerea în executare a unei hotărâri judecătorești penale definitive, anterior motivării în fapt și în drept a acesteia, este contrară dispozițiilor constituționale și convenționale referitoare la libertatea individuală și siguranța persoanei și celor care consacră demnitatea umană și dreptatea, ca valori supreme ale statului de drept.

Prin urmare, Curtea a constatat că este necesar ca hotărârea judecătorească să fie redactată, motivată în fapt și în drept, la data pronunțării.

În privinţa efectelor deciziilor Curţii Constituţionale, potrivit art.147 alin.(1) din Constituţie, „Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.”

*

Deciziile sunt definitive şi general obligatorii.

Argumentele reținute în motivarea soluțiilor pronunțate de Curtea Constituțională vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.”